Ce vei raspunde ? O întrebare pe care mi-am pus-o mie

Am scris această cântare acum mai bine de 10 ani, la puțin timp după ce am născut prima noastră fetiță.

Era o perioadă nouă pentru mine. Aveam primul copil. Eram preocupată de nevoile lui, de program, de responsabilități, de grijile firești ale unei mame la început de drum.

Într-o zi de toamnă, plimbându-mă cu bebelușul pe malul unui lac, m-am oprit pentru câteva minute.

În mintea mea a răsunat o întrebare: ce las în urma mea?

În ce fel îmi voi crește copilul? Ce mărturie vreau să îi las? Ce exemplu voi fi pentru ea?

Devenisem mamă și mă gândeam la viitor.

Dar atunci am realizat că, dincolo de griji și planuri, esențialul rămâne felul în care trăim.

Nu cât avem, ci cât dăruim.

Mi-au răsunat în minte cuvintele din 📖 Matei 6:21:

„Acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.”

Mult timp, această cântare a fost doar prima strofă și refrenul:

Într-o zi te va întreba
Ce-ai făcut cu viața ta?
În acea zi, în fața Celui Sfânt,
Va trebui să răspunzi
De trăirea ta pe-acest pământ.

Ce vei răspunde? Ce vei răspunde?
Când Cel ce-a fost desăvârșit
Te va-ntreba:
Cum ai trăit? Cum L-ai urmat?
Cum te-ai purtat?
Cuvântul de l-ai împlinit?
Aproapelui cum i-ai vorbit?

O cântam la pian, singură acasă. Nu am publicat-o imediat. Mi-am cântat-o mie înainte să o cânt altora.

Abia după pandemie am completat-o cu strofa a doua și am început să o cânt și în biserici, la evanghelizări.

În 2023 am decis să o public.

Pentru mine, „Ce vei răspunde?” a fost o confruntare personală. O conștientizare că viața nu este doar despre prezent sau despre responsabilități zilnice, ci despre direcție.

Este o verificare interioară. O întrebare care mă așază. Despre cum trăiesc, cum vorbesc, cum aleg.

Și, înainte să fie pentru alții, rămâne pentru mine

Întrebarea aceasta nu este menită să apese, ci să clarifice.

Ce construiești?
Ce investești?
Unde este comoara ta?

Nu într-o zi îndepărtată. Ci acum.

Viața nu este doar despre ce realizăm sau acumulăm. Este despre ce rămâne în urma noastră. Despre felul în care trăim credința în lucrurile mici.

Pentru mine, această cântare a fost un punct de verificare.

Și trebuie să recunosc că nu îmi este întotdeauna ușor să o cânt. Uneori mă oprește. Mă face să mă uit din nou la mine. Sunt momente în care simt greutatea întrebării și nu o pot cânta ușor.

Pentru că înainte să fie un mesaj pentru alții, rămâne o întrebare pentru mine.