Au trecut anii : dorul care nu s-a stins

Eram adolescentă. Proaspăt botezată, când am scris aceste versuri.

Nu aveam experiență. Nu aveam răspunsuri la toate întrebările.
Dar trăiam credința cu intensitatea aceea pe care o ai la început, când totul este nou, viu și arzător. Îmi doream să-L experimentez pe Dumnezeu.

Nu doar să știu despre El.
Nu doar să cânt despre El.
Ci să-L cunosc. Să-L descopăr. Să-L simt aproape.

Din acel foc al tinereții s-a născut cântarea „Au trecut anii”.

Primele versuri au venit simplu, firesc, ca o constatare:

Au trecut anii, au trecut și zorii
Fiecare mâine este un dar sfânt
Am văzut și soare, am văzut și norii
În toate Tu mi-ai fost alături, Domn Preasfânt

La vârsta aceea nu trăisem încă mari încercări. Dar înțelegeam deja un lucru: viața nu înseamnă doar soare. Vor veni și nori. Și tocmai în această realitate Îl descoperim pe Dumnezeu credincios.

Dar timpul trece și tot mai zăbovești
Mire-al nostru oare când vei reveni
Să-Ți iei mireasa s-o duci în veșnicii
Acolo sus în Glorii Cerești
Cât mai zăbovești?

Refrenul este despre dorul Miresei pentru Mire.
E întrebarea pe care generații întregi au rostit-o: „Doamne, când?”

În inima mea, chiar ca adolescentă, exista o dorință de infinit. O atracție către cer. O nerăbdare.

În inima eu simt un dor de infinit
Vreau să Te văd în Slavă îmbrăcat
Încă puțin mai este, timpu-i pe sfârșit
Și vom zbura acasă în Raiul minunat

Și finalul cântării rămâne, pentru mine, una dintre cele mai sincere rugăciuni ale tinereții mele:

Și aștept să Te-ntâlnesc
Să Te văd, o Doamne mare
Și aștept să Te văd, o Domn Ceresc
În splendoare, al meu Soare.

Astăzi, după ani de viață, după experiențe, încercări, bucurii și lacrimi, înțeleg versurile acestea mai profund decât atunci când le-am scris.

Nu doar ca pe un dor al tinereții, ci ca pe o constatare a fidelității lui Dumnezeu în timp.

Au trecut anii.
Au trecut zorii.
Au fost soare și nori.

Dar un lucru a rămas: El a fost alături.

Și poate acesta este cel mai profund adevăr al cântării, nu trecerea anilor, ci credincioșia Lui în fiecare an care a trecut.